IFRS și US GAAP în privința impozitului pe profit – o analiză comparativă

IFRS și US GAAP în privința impozitului pe profit – o analiză comparativă

În decursul timpului, din punct de vedere al standardelor contabile, s-au ridicât două mari vârfuri, prin prisma mecanismelor de reglementare contabilă, “actorii principali” ai normalizării contabile se dovedesc a fi cadrul conceptual american, US-GAAP (guvernat de FASB), iar de cealalta parte standardul internațional IFRS, aflat sub tutela IASB. În decursul anilor, acești doi giganți ai contabilității mondiale și-au disputat supremația, încercând o anumită convergență prin prisma anumitor aspecte însă renunțând la multe proiecte de acest tip.

Prin prisma influenței semnificâtive a IASB asupra standardelor contabile românesti, este importantă de prezentat o analiză comparativă între aceste două organisme de reglementare și normalizare.

Standardele internaționale de raportare financiară reglementează impozitul pe profit prin intermediul IAS 12 iar US-GAAP prin ASC 740, aceste două standarde solicită entității să ia în considerare atât efectele impozitului curent cât și consecințele impozitelor viitoare așteptate, impozitul amânat.

Impozitele amânate pentru diferențele temporare aferente fondului comercial nedeductibil nu vor fi înregistrate nici din perspectiva US GAAP nici din perspectiva IFRS, cât și efectele fiscale ale elementelor constituite în mod direct în capitalurile proprii în anul curent vor fi alocâte direct în capitalurile proprii.

Nici US-GAAP și nici IFRS nu acordă posibilitatea actualizării impozitelor amânate.Una dintre diferențe se observă din punct de vedere al bazei de impozitare. Potrivit standardului american, baza de impozitare este o problemă ce se află de fapt în legatură cu legislația fiscală.

Pentru majoritatea elementelor patrimoniale, nu există diferențe în privința acestor valori, cu toate acestea, în cazul standardului internațional, baza impozitabilă este suma dedeductibilă sau impozabilă în scopuri fiscale.

Altă diferență poate fi observată în privința pozițiilor fiscale incerte. ASC 740 menționează un proces în doua etape, sfârșind prin a separa recunoașterea de măsurare. Un beneficiu poate fi recunoscut atunci când este probabil să fie susținut în funcție de meritele tehnice ale poziției.

IFRS nu conține detalii în acest sens. Standardele sugerează că elementele patrimoniale de natură fiscală ar trebui să fie evaluate la valoarea pe care ne așteptăm să o primim sau să o plătim.

Un alt aspect care diferă poate fi identificât în privința recunoașterii creanțelor referitoare la impozitul amânat. Conform US GAAP, această creanță va fi înregistrată în evidențele contabile în totalitate, dar cotele de evaluare vor continua prin a reduce valoarea la suma ce va fi cel mai probabil de primit. În această situație, în IAS 12 sumele nu vor fi recunoscute decât în măsura în care poate fi estimat în mod fiabil faptul că acestea vor fi realizate.

Clasificarea elementelor privind impozitul amânat se va face în US-GAAP prin prisma naturii lor ca necurente sau curente.

Alte diferențe între cele două sisteme de reglementare sunt reprezentate de elemente de natura:

• alocării de modificări ulterioare la elemente de natura impozitelor amânate la componentele de venit sau de capital;
• calculului impozitelor amânate în situatia elementelor de activ sau capitaluri proprii și datorii de natură nemonetară externe, în situatia în care moneda locala a unei entități diferă de moneda  funcționala a acestei societăţi;
• măsurării impozitelor amânate în cazul diferitelor rate de impozitare care se aplică atât  profiturilor distribuite cât și celor nedistribuite.

Din păcâte, deşi încă există diferențe și eforturile unei convergențe ar fi imperativ necesare pentru a asigura posibilitatea unei comparabilități între societăţile din diverse sisteme contabile, momentan va trebui să abandonăm aceste speranțe, putând doar sa constatăm situația de fapt și să sperăm că undeva în viitorul apropiat eforturile unei convergențe vor fi reluate pentru a se putea asigura fiabilitatea informațiilor contabile, în special într-un domeniu atât de delicât cum este cel al impozitului pe profit.